TRATAMENT PENTRU GANGLIONI INFLAMATI (LOUIS KUHNE)

CITAT DIN CARTEA VINDECATORULUI LOUIS KUHNE

Scrofule

"Scrofulele n-au călduri şi nu sunt de obicei socotite în rândul bolilor cu friguri deşi în realitate ar trebui să fie socotite. Scrofulele sunt cel puţin tot aşa de primejdioase ca şi bolile numite până aici, eu le cred chiar mai primejdioase. Ele fac parte din bolile ascunse şi cronice, care sunt pricinuite în cea mai mare parte de o supraîncărcare de materii străine moştenite. Puterea de viaţă a corpului nu ajunge pentru a da naştere unor friguri puternice şi după cum v-am spus în ultima mea conferinţă, boala aceasta bântuie mai ales în ţinuturile temperate, sau friguroase ale pământului. Semnele după care se cunoaşte scrofulosul sunt următoarele: capul mare, faţa pătrată,ochii învăpăiaţi, pântecele umflat sau tare, picioarele slabe, mâinile şi picioarele diforme, mintea obosită. Aceste semne nu le întâlnim de obicei decât unul sau două deodată. Foarte rar se arată toate deodată. La acestea trebuie să mai adăugăm răceala mâinilor şi a picioarelor şi un fior de frig în tot corpul. Tocmai frigul acesta face ca boala să fie primejdioasă. Asta dovedeşte într-adevăr, că părţile din afară ale corpului au pierdut o mare parte din puterea lor de viaţă şi de muncă, prin încărcarea lor peste măsură cu materii străine şi că înăuntru, cu atât mai mult, domneşte un foc mistuitor.

patru cercei de argint in forma de serpisor 48 de lei-pe banner


Trebuie să ne închipuim ca părţile din afară ale corpului şi, mai ales, extremităţile cele mai subţiri ale vaselor sanguinare sunt astupate de materiile străine ca şi canalurile de stradă, când sunt astupate de noroi, aşa că sângele nu mai poate circula până la marginile pielii şi aşa se produc fiori de frig.
Această boală ne-având călduri, nu pricinuieşte dureri şi nu se cunoaşte decât după conformaţia generală a corpului. Nimenea n-a putut să spună până acum, de unde vine această boală, în ce constă ea, şi mai ales, cum se poate vindeca. De obicei, se credea că face bine o schimbare de aer şi se trimeteau bolnavii cu dare de mână într-o altă climă sau cel puţin la băi. Dar succesul nu era niciodată temeinic, chiar dacă uneori se făcea vreo schimbare în bine.
Experienţa ne-a dovedit că un copil scrofulos e cu desăvârşire pătruns de materii străine, pe care le-a moştenit în mare parte de la părinţii săi. Aceste materii se îndreaptă mai ales către organele de sus şi fac să piară puţin câte puţin rotunzimea capului, care capătă o formă pătrată foarte bătătoare la ochi.
Închipuiţi-vă încă o dată sticla cu lichid în fermentaţie, pe gâtul căreia se află un cauciuc, ca aceea pe care v-am arătat-o la începutul acestei conferinţe. După cum cauciucul acesta se întinde şi se umflă sub înrâurirea materiilor în fermentaţie, aşa se întinde şi corpul scrofuloşilor. Ştiinţa expresiunii figurii ne învaţă să cunoaştem chiar începutul acestei boli, dar trebuie să ştim, bine înţeles, ce formă trebuie să aibă un corp natural. Voi da amănunte depline în această privinţă în cursul meu asupra ştiinţei expresiunii figurii, căci nu se poate da o lămurire adâncă, decât cu ajutorul unor modele bune.
Deformarea mâinilor şi a picioarelor are întocmai aceleaşi pricini. Pielea este aproape în nelucrare şi nu poate să dea afară materiile străine îngrămădite sub ea. Aceste materii tulbură circulaţia sângelui şi de aceea pielea celor mai mulţi scrofuloşi e rece.


Bijuterii de argint la pret redus


Dar căldura e cu atât mai mare în organele dinăuntru şi ea produce o tulburare lăuntrică, pe care o putem dovedi întotdeauna la scrofuloşi. Asta e tocmai o stare de friguri, latentă sau cronică, care ţine adeseori, ani întregi, dacă nu e combătută. Dacă frigurile lăuntrice nu pier, boala trece puţin câte puţin într-o fază nouă, cu mult mai primejdioasă şi mai grea de vindecat decât scrofulele. Scrofulele nevindecate sau neglijate aduc de multe ori boli de plămâni, aşa că boala aceasta nu este – ca să zicem aşa – decât antemergătoarea altor boli lăuntrice grele.
Ce trebuie să facem pentru a TRATA scrofulele? Grija noastră trebuie să fie de a preface starea de friguri într-o stare de căldură, frigurile ascunse în friguri acute, de a scoate afară frigurile din năuntru. Având şi aci de a face cu frigurile, tratamentul nostru e bine înţeles, acelaşi ca şi celelalte boli cu friguri: trebuie să deschidem o ieşire, pentru a da afară puţin câte puţin materiile în fermentaţie. Operăm, aşadar, în modul cunoscut asupra maţului, rinichilor şi pielii. Aceasta din urmă ajunge puţin câte puţin caldă, arzătoare poate, dar această stare nu ţine decât până se iveşte sudoarea şi atunci pielea îşi reia activitatea ei normală. Tratamentul n-aduce la început decât o îmbunătăţire de câtva timp şi numai cu multă răbdare şi energie se poate căpăta un succes trainic. E greu de a spune câtă vreme trebuie pentru o vindecare desăvârşită, dar nu poate fi vorba nici de zile nici de săptămâni; trebuiesc luni, ani întregi poate şi câteodată nu izbuteşti deloc, dacă trupul nu mai are destulă putere de viaţă.

set de trei cruciulite de argint 
pentru protectie 188 lei-pe banner
Inflamaţie a ganglionilor limfatici la bolnavii de scrofuloză
V-am arătat în a doua mea conferinţă că bolnavii simt frigul din aceeaşi pricină pentru care simt o prea mare căldură. Această pricină sunt frigurile şi aţi văzut că acelaşi lucru e şi la scrofuloşi. Iată, deci, două boli cu desăvârşire deosebite în formele lor din afară, care au pornit din acelaşi izvor şi care nu se deosebesc, decât pentru că se ivesc în faze deosebite. După cum nu putem bănui în viermele şi gogoaşa de mătase animalul pe care mai târziu îl vedem zburând ca fluture şi pentru care totuşi viermele şi gogoaşa sunt fazele antemergătoare fluturelui, tot aşa e şi cu deosebitele boli. V-aţi bate joc de acela, care ar susţine că viermele de mătase e un animal deosebit şi neavând nici o deosebire cu fluturele, dar din nenorocire credinţa asta există încă şi astăzi cu privire la boli şi nimănuia încă nu i-a dat în gând de a recunoaşte şi aci adevărul unităţii.
Iată un exemplu de vindecare a scrofulelor: un băieţel de cinci ani era aşa de scrofulos de la vârsta de doi ani, că nu putea încă să meargă la vârsta de cinci ani. Zăcea nenorocit în căruciorul lui, ca o bucată de piatră. Tată-său îl căutase fără cel mai mic succes cu doctorii cei mai renumiţi. Doctoriile înrăutăţiseră boala, aşa că doctorul, care-l căuta, declarase că copilul nu va învăţa niciodată să umble în picioare. Doctorii, aparate de ghips, băi, electricitate, toate fuseseră încercate, dar fără nici un succes, fiindcă persoanele care îngrijeau copilul nu cunoşteau nicidecum natura scrofulelor. Când era să împlinească aproape cinci ani, copilul îmi fu încredinţat mie. Mistuirea, de care nu se ţinuse în destul socoteală, în timpul tratamentului de mai înainte, era cu desăvârşire turburată. Pântecele era umflat, tare şi plin de noduri. După opt zile de tratamentul meu, mistuirea se îndreptă aşa de mult, că începui să nădăjduiesc o vindecare deplină. Bolnavul fu hrănit din ce în ce mai bine şi după şase săptămâni putu să se ţină singur în picioare. Pântecele pierduse mult din volumul şi din tăria lui, multe noduri pieriseră. După şase luni capul, care era foarte mare, ajunsese mult mai mic şi mai normal şi copilul putea fi privit ca vindecat, căci alerga şi sărea ca şi tovarăşii lui şi era vesel şi bine dispus. Trebuie să mai înşirăm toate celelalte boli aşa numeroase? E de ajuns să mai adăugăm câteva nume: parotida18 (umflătura ghindurilor), frigurile porceşti, cârceii19, urdinarea (diareea) şi altele. Toate se nasc din aceeaşi pricină. Toate sunt însoţite de friguri mai mult sau mai puţin puternice şi prin urmare, vindecarea lor se face în acelaşi chip. În toate simptomele de boală arătate mai sus, am observat neîncetat două lucruri: sau o creştere de căldură sau o creştere de frig. Aceste două simptome sunt ale frigurilor, după cum am văzut, şi de aceea trebuie să le facem să piară în acelaşi fel, după cum am dovedit în mii de cazuri. În adevăr, toate formele de boală se nasc din încărcarea corpului cu materii străine, sau, cu alte cuvinte: nu e decât o singură boală, care se iveşte sub diferite forme şi de aceea nu e cu putinţă decât un singur mod de vindecare. Toate feluritele forme ale simptomelor de boli nu sunt, după cum am văzut, decât sforţări pe care le face corpul de a se curăţi şi de aceea nu poate fi vorba de a le nimici, sau de a le da îndărăt, cum face medicina, ci dimpotrivă a le da ajutor, înlesnind corpului puterea de a birui aceste crize, repede şi fără primejdie, căci numai astfel corpul poate să-şi recapete cu adevărat sănătatea lui. Bolile ascunse sau latente aduc pe nesimţite, dar sigur, boli mai grave şi mai grele de vindecat. Căci materiile străine nu rămân niciodată potolite în corp. Ele sunt supuse dimpotrivă la schimbări şi la prefaceri necontenite, ca toate lucrurile din lume şi astfel dau naştere neîncetat la noi boli.
Câteva cuvinte încă asupra dietei ce trebuie păstrate în toate cazurile de boli. Această dietă trebuie aşa făcută, încât corpul să nu mai primească noi materii străine şi fermentaţia să nu mai fie sporită. Corpul având destulă muncă înăuntru, nu trebuie să-l mai încărcăm cu multă mistuire. Principiul fundamental este deci, de a da bolnavului puţină hrană şi de a nu-l sili niciodată, câtă vreme nu cere el însuşi. Cititorii vor găsi amănunte asupra dietei în capitolul: „Ce trebuie să mâncăm? Ce trebuie să bem?”
Oferte! ceaiuri si produse naturiste

Voi adăuga aci câteva lămuriri asupra primejdiei molipsirii de către bolnavi.
Nu ne putem închipui nici un fel de friguri acute, fără să fi fost precedate de friguri ascunse, care nu sunt altceva decât încărcarea corpului de materii străine. Tocmai această stare cronică este cea mai primejdioasă. Molipsirea acestei boli nu se poate face decât de la părinţi la copii. Dar aceasta molipsire se face totdeauna când părinţii sunt încărcaţi cu materii străine şi atunci e o molipsire sigură, deşi latentă, a tuturor materiilor străine. Când vedem copii moştenind formele exterioare, culoarea ochilor şi chiar calităţile intelectuale ale părinţilor lor, pricepem că materiile străine au fost transmise mai ales din fiecare dintre cele două glande salivare, situate în regiunea urechilor (de o parte şi de alta a maxilarului inferior)"

Adauga Anunt 100% gratuit Dati click aici

Ce infulecam?

TRATAMENTE PRIN HRANA

Sanatatea si starea de spirit sunt cel mai mult influentate de alimentatie. Prea sintetica, prea multa, prea chimizata. Mancam acele substante cu care ingrasam pamantul, mancam coloranti si otravuri si ne miram ca trupul nostru nu e dispus sa functioneze la parametrii pentru care a fost proiectat. De aceea avem si termen de garantie, PENTRU ACESTE CORPURI, de maximum 90 de ani, pe cand altii, prin Tibet traiesc 200-300 de ani.
Da dar nu traiesc numai ca sa "infulece nemestecat" si sa toarne "zeama colorata chimic" pe care altii se ostenesc s-o implementeze in alimentatie cu titlul de "bauturi racoritoare".
Sa vedem ce spune un vindecator ale carui rezultate au ramas ca referinta in istoria tratamentelor alternative.

Citat din cartea lui Louis Kuhne:

"Boala se naşte numai dintr-un prisos de hrană, şi aşa ajungem la încredinţarea, că e de multă însemnătate pentru noi de a şti ce mâncăm, sub ce formă luăm hrana şi unde o luăm."

Bijuterii de argint de la 25 de lei

" Suntem deja încredinţaţi, că nici ouăle, nici carnea, nici vinul, nici berea, nici extractele de carne, nici cafeaua, nici ceaiul, nu sunt alimentele cele mai hrănitoare ale corpului, dar că cele mai hrănitoare şi cele mai potrivite sunt acelea, care se mistuiesc mai repede şi mai uşor. Cu cât corpul nostru preface mai repede hrana ce o primeşte, cu atât mai mult se va folosi de ea, cu atât mai mult va putea să producă puterea de viaţă. Această putere de viaţă atârnă aşadar, numai de gradul de mistuire al hranei.
În natură găsim pretutindeni obiceiul postirii, de care totuşi omul nu vrea să ţie seamă. Dimpotrivă, îl vedem iarna, când are mai multă vreme decât vara, prăznuind la mese mai bogate şi mai încărcate decât vara şi găsim chiar înrădăcinat în mintea multora, părerea greşită, că iarna trebuie să mănânce mult şi bine, ca să se îngraşe şi să poată duce mai mult la frig. Bine înţeles, această părere se bate cap în cap cu toate legile naturii. Nu rareori am putut observa neajunsurile pricinuite de prea multa mâncare şi băutură în timpul iernii.
Pretutindeni în natură vedem domnind o vreme anumită pentru post. Şerpii postesc adeseori săptămâni întregi, după ce au avut o hrană îmbelşugată. Căprioarele şi iepurii se mulţumesc adeseori săptămâni şi luni întregi, cu foarte puţină hrană şi totuşi sunt în stare să îndure ostenelile unei ierni grele. Dacă aceste animale ar avea prilejul să mănânce iarna tot atât de mult cât mănâncă vara, fără îndoială s-ar îmbolnăvi şi n-ar mai putea să îndure greutăţile iernii. După cum se ştie, frigul împiedică orice act de fermentaţie, prin urmare şi mistuirea, aşa că, cantitatea de hrană, ce se mistuieşte lesne în căldura verii, s-ar mistui mai greu în frigul pătrunzător al iernii. Aşa se lămureşte şi faptul că animalele noastre domestice, hrănite mai mult în grajduri şi suferind mai toate de supra-hrănire, nu mai pot să îndure, când sunt scoase afară, temperatura aspră şi rece a iernii, pe când animalele sălbatice, care trăiesc în libertate, îndură cele mai mari schimbări de temperatură."
"Locul unde mâncăm este iarăşi de multă însemnătate. Aceea ce mâncăm în plin aer se mistuieşte întotdeauna mai uşor decât aceea ce mâncăm în odaie, căci la mestecat, amestecăm întotdeauna mâncarea cu aerul, – şi aerul curat influenţează cu totul altfel asupra mistuirii, decât aerul stricat al odăii.
După cum am spus mai sus, alimentele cele mai uşoare de mistuit sunt şi cele care ne dau mai multă putere de viaţă. Toate alimentele, care şi-au pierdut starea lor naturală, adică alimentele fierte, afumate, sărate, sau puse în oţet, nu mai sunt aşa uşoare de mistuit şi nu ne mai dau aceeaşi putere de viaţă ca hrana naturală, chiar dacă aceste preparări fac ca mâncărurile să nu fie supuse repede stricăciunii. Din toate alimentele preparate şi fierte, cele mai uşoare de mistuit sunt acelea, care sunt preparate sau fierte cât se poate de simplu, cât mai puţin sărate şi cât mai lipsite de mirodenii. Alimentele lichide, de pildă supa sau băuturi, ca berea, vinul, cacao şi altele, sunt cu mult mai grele de mistuit, decât alimentele naturale solide, care trebuie mestecate; de aceea prea marea întrebuinţare de alimente lichide aduce, în cele din urmă, o dilatare a stomacului şi tulburarea mistuirii.
Toate alimentele care ne dezgustă în forma lor naturală, ne fac întotdeauna rău, chiar dacă ar fi gustoase în starea lor fiartă sau preparată. În prima linie, carnea intră în rândul acestor alimente. Nimănuia nu i-ar trece prin gând să muşte dintr-un bou viu sau să mănânce came crudă de oaie. Prepararea cărnii înşeală numai instinctul nostru şi simţul nostru natural, dar niciodată nu vom putea face folositoare materiile care dezgustau mai înainte instinctul, mirosul şi gustul nostru.

Cumparati carti ezoterice! Dati click pe banner!


Voi adăuga observaţiunile următoare la aceste principii fundamentale ale hrănirii potrivită naturii:
Toate alimentele sunt mai uşoare de mistuit şi mai dătătoare de putere în starea lor crudă, decât în starea lor coaptă. Instinctul natural şi nestricat nu se înşeală în privinţa asta niciodată. E destul să observăm fiinţele vieţuitoare, al căror instinct nu e stricat, şi vom vedea că ele mănâncă mai bucuros lucrurile necoapte, decât cele coapte. Vedem animalele căutând prin livezi iarba cea mai fragedă şi mai puţin coaptă şi nepăscând iarba trecută decât atunci când n-au alta. Noi înşine mâncăm mai bucuros legumele fragede, decât cele trecute. Tot astfel poamele sunt mai uşoare de mistuit când sunt crude sau pe jumătate coapte, decât când sunt coapte cu desăvârşire. Cine a avut prilejul să observe pe adevăraţii prieteni ai naturii, care se hrănesc mai mult cu poame, a putut vedea, că ei aleg mai mult poamele pe jumătate coapte.
Din nenorocire, părerea generală e că poama crudă e vătămătoare sănătăţii, fiindcă produce urdinare, colici şi dizenterie. Asta e o mare greşeală. Fără îndoială, că acela care e obişnuit să mănânce carne şi care din întâmplare mănâncă poame verzi sau alte poame necoapte, capătă uşor urdinare. Dar aceasta nu e decât o dovadă sigură de mistuirea extraordinar de uşoară a poamelor crude.
Într-adevăr, orice hrană, care se poate mistui repede şi uşor, e mai repede prefăcută prin actul de fermentaţie al mistuirii, decât orice altă hrană mai grea de mistuit. Dacă în organele mistuitoare se găsesc alimente mai grele de prefăcut sau de fermentat, ele sunt aşa de mult influenţate de actul de fermentaţie grabnică a poamelor crude, că intră şi ele mai repede în descompunere şi în fermentaţie. Cu acest chip se naşte urdinarea, de care lumea se sperie pe nedrept. O astfel de urdinare, scapă adeseori corpul de o mare parte din materiile străine şi asta e o adevărată binefacere pentru organism.
Vedem de asemenea, cum câinii îngrăşaţi de stăpânii lor printr-o prea multă hrană, mănâncă, adeseori, iarbă, un aliment care n-a fost lăsat carnivorului de către natură. Dar dacă întrebăm pentru ce câinele mănâncă iarbă, un singur răspuns e cu putinţă, acela că instinctul său îi spune că iarba foarte uşoară de mistuit poate să grăbească mistuirea lui tulburată, printr-o prea multă hrană.

Dacă întâlnim bolnavi, care suferă de stomac sau a căror mistuire nu vrea să se îndrepte, n-avem decât să-i sfătuim să mănânce poame crude în loc de coapte, până când stomacul se va împuternici iarăşi, pentru a putea mistui poamele coapte.
Ca şi poamele, tot aşa şi cerealele sunt foarte uşoare de mistuit; asta atârnă însă de modelul de preparare şi de felul în care le mâncăm. Ele sunt mai uşoare de mistuit în stare naturală, adică în grăunţe întregi. Dinţii au atunci o muncă mai mare, pentru a le sfărâma şi tocmai salivaţia îmbelşugată este condiţia cea mai însemnată pentru mistuirea lor. Dar cerealele pot fi mâncate în starea lor naturală numai de un om, care are dantura completă. Toţi aceia, care nu mai au dantura completă – şi aceştia sunt desigur cei mai mulţi – nu pot îndeplini această muncă, căci dantura nu-i ajută, dar pot foarte bine să mestece grăunţele uruite. Grâul uruit este deci, un aliment foarte însemnat pentru cei greu bolnavi şi trebuie să se dea întotdeauna ca hrană bolnavilor, care nu pot suporta încă pâinea de grâu uruit. În cazul acesta, făina de grâu uruit, împreună cu poamele crude, aduce servicii minunate şi dacă starea bolnavului se poate încă îmbunătăţi, întrebuinţarea acestor alimente îl va face curând sănătos."


Carti de medicina naturista 
si cadouri unicat 
Dati click pe banner!