Cautati pe blog ce va trebuie

7 feb. 2009

Ce infulecam?


ProVita Tratamente Alternative
TRATAMENTE PRIN HRANA

Sanatatea si starea de spirit sunt cel mai mult influentate de alimentatie. Prea sintetica, prea multa, prea chimizata. Mancam acele substante cu care ingrasam pamantul, mancam coloranti si otravuri si ne miram ca trupul nostru nu e dispus sa functioneze la parametrii pentru care a fost proiectat. De aceea avem si termen de garantie, PENTRU ACESTE CORPURI, de maximum 90 de ani, pe cand altii, prin Tibet traiesc 200-300 de ani.
Da dar nu traiesc numai ca sa "infulece nemestecat" si sa toarne "zeama colorata chimic" pe care altii se ostenesc s-o implementeze in alimentatie cu titlul de "bauturi racoritoare".
Sa vedem ce spune un vindecator ale carui rezultate au ramas ca referinta in istoria tratamentelor alternative.

Citat din cartea lui Louis Kuhne:

"Boala se naşte numai dintr-un prisos de hrană, şi aşa ajungem la încredinţarea, că e de multă însemnătate pentru noi de a şti ce mâncăm, sub ce formă luăm hrana şi unde o luăm."

Bijuterii de argint de la 25 de lei

" Suntem deja încredinţaţi, că nici ouăle, nici carnea, nici vinul, nici berea, nici extractele de carne, nici cafeaua, nici ceaiul, nu sunt alimentele cele mai hrănitoare ale corpului, dar că cele mai hrănitoare şi cele mai potrivite sunt acelea, care se mistuiesc mai repede şi mai uşor. Cu cât corpul nostru preface mai repede hrana ce o primeşte, cu atât mai mult se va folosi de ea, cu atât mai mult va putea să producă puterea de viaţă. Această putere de viaţă atârnă aşadar, numai de gradul de mistuire al hranei.
În natură găsim pretutindeni obiceiul postirii, de care totuşi omul nu vrea să ţie seamă. Dimpotrivă, îl vedem iarna, când are mai multă vreme decât vara, prăznuind la mese mai bogate şi mai încărcate decât vara şi găsim chiar înrădăcinat în mintea multora, părerea greşită, că iarna trebuie să mănânce mult şi bine, ca să se îngraşe şi să poată duce mai mult la frig. Bine înţeles, această părere se bate cap în cap cu toate legile naturii. Nu rareori am putut observa neajunsurile pricinuite de prea multa mâncare şi băutură în timpul iernii.
Pretutindeni în natură vedem domnind o vreme anumită pentru post. Şerpii postesc adeseori săptămâni întregi, după ce au avut o hrană îmbelşugată. Căprioarele şi iepurii se mulţumesc adeseori săptămâni şi luni întregi, cu foarte puţină hrană şi totuşi sunt în stare să îndure ostenelile unei ierni grele. Dacă aceste animale ar avea prilejul să mănânce iarna tot atât de mult cât mănâncă vara, fără îndoială s-ar îmbolnăvi şi n-ar mai putea să îndure greutăţile iernii. După cum se ştie, frigul împiedică orice act de fermentaţie, prin urmare şi mistuirea, aşa că, cantitatea de hrană, ce se mistuieşte lesne în căldura verii, s-ar mistui mai greu în frigul pătrunzător al iernii. Aşa se lămureşte şi faptul că animalele noastre domestice, hrănite mai mult în grajduri şi suferind mai toate de supra-hrănire, nu mai pot să îndure, când sunt scoase afară, temperatura aspră şi rece a iernii, pe când animalele sălbatice, care trăiesc în libertate, îndură cele mai mari schimbări de temperatură."
"Locul unde mâncăm este iarăşi de multă însemnătate. Aceea ce mâncăm în plin aer se mistuieşte întotdeauna mai uşor decât aceea ce mâncăm în odaie, căci la mestecat, amestecăm întotdeauna mâncarea cu aerul, – şi aerul curat influenţează cu totul altfel asupra mistuirii, decât aerul stricat al odăii.
După cum am spus mai sus, alimentele cele mai uşoare de mistuit sunt şi cele care ne dau mai multă putere de viaţă. Toate alimentele, care şi-au pierdut starea lor naturală, adică alimentele fierte, afumate, sărate, sau puse în oţet, nu mai sunt aşa uşoare de mistuit şi nu ne mai dau aceeaşi putere de viaţă ca hrana naturală, chiar dacă aceste preparări fac ca mâncărurile să nu fie supuse repede stricăciunii. Din toate alimentele preparate şi fierte, cele mai uşoare de mistuit sunt acelea, care sunt preparate sau fierte cât se poate de simplu, cât mai puţin sărate şi cât mai lipsite de mirodenii. Alimentele lichide, de pildă supa sau băuturi, ca berea, vinul, cacao şi altele, sunt cu mult mai grele de mistuit, decât alimentele naturale solide, care trebuie mestecate; de aceea prea marea întrebuinţare de alimente lichide aduce, în cele din urmă, o dilatare a stomacului şi tulburarea mistuirii.
Toate alimentele care ne dezgustă în forma lor naturală, ne fac întotdeauna rău, chiar dacă ar fi gustoase în starea lor fiartă sau preparată. În prima linie, carnea intră în rândul acestor alimente. Nimănuia nu i-ar trece prin gând să muşte dintr-un bou viu sau să mănânce came crudă de oaie. Prepararea cărnii înşeală numai instinctul nostru şi simţul nostru natural, dar niciodată nu vom putea face folositoare materiile care dezgustau mai înainte instinctul, mirosul şi gustul nostru.

Cumparati carti ezoterice! Dati click pe banner!


Voi adăuga observaţiunile următoare la aceste principii fundamentale ale hrănirii potrivită naturii:
Toate alimentele sunt mai uşoare de mistuit şi mai dătătoare de putere în starea lor crudă, decât în starea lor coaptă. Instinctul natural şi nestricat nu se înşeală în privinţa asta niciodată. E destul să observăm fiinţele vieţuitoare, al căror instinct nu e stricat, şi vom vedea că ele mănâncă mai bucuros lucrurile necoapte, decât cele coapte. Vedem animalele căutând prin livezi iarba cea mai fragedă şi mai puţin coaptă şi nepăscând iarba trecută decât atunci când n-au alta. Noi înşine mâncăm mai bucuros legumele fragede, decât cele trecute. Tot astfel poamele sunt mai uşoare de mistuit când sunt crude sau pe jumătate coapte, decât când sunt coapte cu desăvârşire. Cine a avut prilejul să observe pe adevăraţii prieteni ai naturii, care se hrănesc mai mult cu poame, a putut vedea, că ei aleg mai mult poamele pe jumătate coapte.
Din nenorocire, părerea generală e că poama crudă e vătămătoare sănătăţii, fiindcă produce urdinare, colici şi dizenterie. Asta e o mare greşeală. Fără îndoială, că acela care e obişnuit să mănânce carne şi care din întâmplare mănâncă poame verzi sau alte poame necoapte, capătă uşor urdinare. Dar aceasta nu e decât o dovadă sigură de mistuirea extraordinar de uşoară a poamelor crude.
Într-adevăr, orice hrană, care se poate mistui repede şi uşor, e mai repede prefăcută prin actul de fermentaţie al mistuirii, decât orice altă hrană mai grea de mistuit. Dacă în organele mistuitoare se găsesc alimente mai grele de prefăcut sau de fermentat, ele sunt aşa de mult influenţate de actul de fermentaţie grabnică a poamelor crude, că intră şi ele mai repede în descompunere şi în fermentaţie. Cu acest chip se naşte urdinarea, de care lumea se sperie pe nedrept. O astfel de urdinare, scapă adeseori corpul de o mare parte din materiile străine şi asta e o adevărată binefacere pentru organism.
Vedem de asemenea, cum câinii îngrăşaţi de stăpânii lor printr-o prea multă hrană, mănâncă, adeseori, iarbă, un aliment care n-a fost lăsat carnivorului de către natură. Dar dacă întrebăm pentru ce câinele mănâncă iarbă, un singur răspuns e cu putinţă, acela că instinctul său îi spune că iarba foarte uşoară de mistuit poate să grăbească mistuirea lui tulburată, printr-o prea multă hrană.

Dacă întâlnim bolnavi, care suferă de stomac sau a căror mistuire nu vrea să se îndrepte, n-avem decât să-i sfătuim să mănânce poame crude în loc de coapte, până când stomacul se va împuternici iarăşi, pentru a putea mistui poamele coapte.
Ca şi poamele, tot aşa şi cerealele sunt foarte uşoare de mistuit; asta atârnă însă de modelul de preparare şi de felul în care le mâncăm. Ele sunt mai uşoare de mistuit în stare naturală, adică în grăunţe întregi. Dinţii au atunci o muncă mai mare, pentru a le sfărâma şi tocmai salivaţia îmbelşugată este condiţia cea mai însemnată pentru mistuirea lor. Dar cerealele pot fi mâncate în starea lor naturală numai de un om, care are dantura completă. Toţi aceia, care nu mai au dantura completă – şi aceştia sunt desigur cei mai mulţi – nu pot îndeplini această muncă, căci dantura nu-i ajută, dar pot foarte bine să mestece grăunţele uruite. Grâul uruit este deci, un aliment foarte însemnat pentru cei greu bolnavi şi trebuie să se dea întotdeauna ca hrană bolnavilor, care nu pot suporta încă pâinea de grâu uruit. În cazul acesta, făina de grâu uruit, împreună cu poamele crude, aduce servicii minunate şi dacă starea bolnavului se poate încă îmbunătăţi, întrebuinţarea acestor alimente îl va face curând sănătos."


Carti de medicina naturista 
si cadouri unicat 
Dati click pe banner!